Demnitatea nr. 33

 

Simpozionului internaţional „Ioan Slavici şi implicaţiile sale cultural - educative” - Demnitatea 33

Stimati colegi, colaboratori ai ziarului DEMNITATEA,

Va informez ca Luni, 9 decembrie 2013, începând cu ora 12,30 în Sala 102 din clădirea Universităţii „IOAN SLAVICI” Timişoara (Str. Dr. Aurel Păunescu Podeanu nr.144, Etaj I,), va avea loc deschiderea oficială a celei de-a III-a ediţii a Simpozionului internaţional „Ioan Slavici şi implicaţiile sale cultural - educative”, prilej cu care se va lansa si numărul 33 al ziarului DEMNITATEA.

Vă invitam să participaţi la aceste activităţi, drept pentru care până în data de 20.11.2013, să-mi trimiteţi articolele propuse pentru ziar precum şi titlurile intervenţiilor în cadrul Simpozionului. Dacă sunt anumite propuneri sau observaţii, vă rog să mi le comunicaţi. 

Vă mulţumesc pentru înţelegere. Va doresc să aveţi o săptămână cât mai fructuoasă.

Prof.univ. Dumitru MNERIE PhD
Mobil phone: 0040 745 521711

Demnitatea nr. 32

INVITAŢIE - „Ioan Slavici la comemorare”

La mulți ani, limba noastră cea romană!

In consonanta cu alte multe puncte geografice si de suflet, unde s-au rostit in numele limbii romane cuvinte din inima si s-au activat/reactivat fire invizibile pe coordonata national- sufleteasca, la Timisoara, in avans, pe 27 august.a.c. Cercul Militar a gazduit o prima serie de actiuni menite sa lege lantul celor din Bucegi si din lumea larga.
In prima parte a intalnirii la care au participat si doi reprezentanti ai Asociatiei Constantin Brancusi sositi de la Paris, am aflat cum se leaga in diferite zone ale lumii initiativele trairii sentimentului de apartenenta la un spatiu si o cultura, avand, purtand in inimi o limba strabuna, comuna noua.
A urmat apoi, intreventia secretarului cenaclului literar, “Constantin Brancusi”, de data aceasta cu sediul in orasul de pe Bega, in care s-au mentionat o multitudine de puncte ale unui proiect de anvergura. Au fost citate argumente forte ale interculturalitatii.
Astfel, datorita unor proiecte cu finantare europeanea, in perioada unui an intreg, au avut loc, diverse intreferente cu romanii din Valea Timocului, din Bulgaria sau din Banatul sarbesc. Toate pot face istorie pe ideea de continuitate a limbii romane ca factor de identitate si emblema nationala.
S-au constituit echipe care au mers in localitatile in care traiesc romani, s-au organizat intalniri culturale, s- au trimis carti unde era nevoie, au fost participari la festivaluri organizate de romani. Acum, la ceas de sarbatoare era doar o enumerare a manifestarilor organizate dar perioada indelungata de timp in care s-au derulat denota dragostea si responsbilitatea unor intelectuali remarcabili din partea de vest a tarii pentru limba romana vorbita si dincolo de fruntariile tarii .
As mentiona in afara acestor proiecte, doar pentru informarea celor care poate nu cunosc tenacitatea si intelepciunea oamenilor din aceste parti, ca, la Uzdin, in Serbia, exista “Festivalul spicelor,” cu o vechime considerabila unde, intelectualii din zona conlucreaza in asa fel incat traditiile romanesti se perpetueaza si se preda stafeta generatiilor tinere.
Nu poate fi uitata mai ales in acest context sarbatoresc, revista “Tibiscus”, editata de Asociatia culturala cu acelasi nume din Uzdin si coordonata cu maiestrie de poetul Ion Barbu, fiu marcant al localitatii , nume de rezonanta in tot Banatul si nu numai.
Revenind la Timisoara si la actiunile coordonate de Cenaclul “Constantin Brancusi “, trebuie spus ca este absolut laudabila consecventa cu care, cultura si limba romana sunt vectori speciali ai continutului revistei ”Coloana infinitului”, scoasa tot sub egida cenaclului amintit si cu participarea unor intelectuali inimosi, prof.univ.dr. Horia Ciocarlie, Prof.dr. Tiberiu Ciobanu, istoric, redactorul sef al revistei. Intr-o conditie grafica eleganta si exigenta in definirea continutului, revista promoveaza cu precadere romanii artisti din afara granitelor.
La sarbatoarea limbii romane, la care facem referire, s-au lecturat poeme scrise special pentru aceasta ocazie, mentionez pe profesoara si poeta Mariana Sperlea, profesoara si poeta Mariana Strunga, implicata in organizarea evenimentului si in prezentarea volumului de versuri ,,Furtuni fecunde”, semnat de Melania Rusu Caragioiu, sosita din Montreal. Invitata de peste ocean a dat citire programului sarbatorii limbii romane de anul acesta initiat si coordonat de distinsul scriitor, Corneliu Leu. In sala au fost impartite foi volante cu continand detalii despre marele proiect de pe Bucegi.
Ne bucuram ca, in chiar momnetul cand de pe Bucegi, spre lumea larga, rasuna la unison urarea emotionanta pentru limba romana, emisiunea culturala transmisa la Radio Romania Timisoara, a marcat evenimentul national printr-o emisiune realizata in direct, telefonic, cu scriitorul Alexandru Cetatateanu, Presedintele Asociatiei scriitorilor de limba romana din Canada organizatorul actiunilor din 31 august dedicate limbii romane la Montreal si secondat de intreventia intr-un stil academic dar si emotionant, a scriitoarei si jurnalistei Cristina Catalina Mihai, vicepresedinta asociatiei scriitoricesti sus amintita.
Si de data aceasta, scriitorii s-au dovedit o forta la fel de credibila ca si istoricii. Implicarea cu gandul sufletul si propriile lor creatii dedicate limbii in care gandesc si viseaza a incoronat ideea de unitate si perpetuare a limbii romane.
Au aratat cum tara poate fi purtata in suflet.

A fost si acolo , peste ocean o actiune de simtire si gand ales pentru limba stramosesca emblema si matricea identitatii noastre spirituale.
Ne-am alturat si noi, pe calea undelor, de aici din inima Banatului, tuturor celor care au vibrat la unison pentru dainuirea si iubirea daruita mamei , limba romana.

Redactor cultural Veronica Balaj
Radio Romania, Timisoara

Ioan Slavici – “Eminescu şi limba românească”

“Eu rostiam la început vorbele cum se obicinuieste prin Podgoria de la Arad. Eminescu se enerva adeseori si zicea că-i sfarăm timpanul pocind vorbele, dar nu se supăra si nu-si pierdea sărita ca multi dintre gramaticii de atunci. După părerea lui, cea mai dulce si mai bogată în sunete era rostirea moldovenească. Ea însă nu poate să fie reprodusă prin literele pe care le avem. El stăruia dar pentru rostirea bucuresteană si în-deosebi pentru cea din mahalaua Lucacilor, care e mai simplă si poate să fie fixată cu destulă preciziune. Îi plăcea însă tot ceea ce avea un caracter particular nu numai în rostire, ci si în genere în felul de a vorbi si trăgea cu urechea când catanele adunate la Viena din deosebitele părti ale împărătiei stăteau de vorbă între ele. Adeseori întreba apoi «unde se zice asa»?

Asa ajunseserăm să ne formăm convingerea, că cea mai bogată e limba vorbită de românii de la miazănoapte, începând din judetul Sucevei peste Câmpulungul Moldovenesc si peste Năsăud până la Sălagiu, unde se întrebuintează multe vorbe de origină romană, care aiurea s-au pierdut. E lumea în care a trăit mult jălitul nostru prieten Simeon Marian Florian si din care a iesit Gheorghe Cosbuc. Interesant si astfel si frumos într-un fel oarecare i se părea lui Eminescu tot ceea ce era neobisnuit în materie de limbă, si el întreba mereu: «unde se zice asa?». Dar tocmai de aceea lua în bătaie de joc pe cei ce vorbeau cum nu «se zice» nicăieri. El vorbeste adeseori despre o limbă «păsărească», si «păsăreasca» e pentru dânsul cum nicăieri nu vorbeste poporul, tot ceea ce în materie de limbă e născocit, rezultat din impulsiuni momentane ori alcătuit, fie în pripă, fie fără destulă pricepere. Erau atunci si sunt si azi oameni care zic, ba chiar si scriu, «un pahar cu apă», «cu pălăria pe cap» ori «mă duc în Bucuresti». Eminescu îi întreba: «unde se zice asa» si-i lua în bătaie de joc.

Nu avem să ne facem limba, ci să ne-o iubim si să cinstim pe cei ce ne-au plăsmuit-o, atât de frumoasă si de înteleaptă cum o avem.

Sunt si azi între scriitorii nostri multi, cari n-o simt aceasta si «aruncă vorbele cu furca». Unii dintre dânsii cunosc felul de a vorbi al poporului din vreo parte a pământului românesc, dar n-au citit nici cronicarii, nici cărtile bisericesti; altii sunt mai cărturari, dar n-au trăit niciodată în mijlocul poporului si n-au nici o slăbiciune pentru limba românească; iar altii s-au dezvoltat sub înrâuriri străine ori trăiesc în cercul strâmt al vreunei mahalale ori prin încă mai strâmtele «saloane», cu ale cărora atmosferă s-au deprins: sunt de tot putini cei ce umblă pe drumul deschis de «Junimea» si cuprind în gândul lor, ca Eminescu, întreagă viata sufletească a poporului român!

Încă mai putini sunt însă cei ce scriind, cumpănesc, ca dânsul, orisicare vorbă, si îsi dau silinta să se desăvârsească pe sine însisi.

Eminescu si-a petrecut toate clipele vietii lui lucrând, fiindcă nu se socotea îndeajuns pregătit pentru ceea ce vroia să facă, si e foarte putin ceea ce ne-a rămas de la dânsul, iar din putinul acesta partea cea mare sunt lucrări după părerea lui încă neisprăvite, pe care le-a publicat cu inima îndoită – cedând stăruintelor puse de altii.

Numai rar de tot se întâmpla, ca să fie multumit si el însusi de ceea ce a scris, si nemultumit era – nu de ceea ce a zis, ci de forma, în care îi era reprodusă gândirea. «Nu e asta», zicea el cuprins de neastâmpăr, si era în stare să tină manuscriptul ani de-a rândul în săltarul «mesei de brad», să revadă mereu ceea ce a scris ori să scrie în mai multe rânduri acelasi lucru, căci cea mai frumoasă icoană e stricată si ea, dacă a rămas într-însa o pată ori un colt neisprăvit.

Exigentele lui în ceea ce priveste forma erau atât de mari, încât nu se multumea, ca limba, ritmul si rimele să-i fie de o corectitate desăvârsită si să se potrivească cu simtământul reprodus, ci tinea ca muzica limbii să fie si ea astfel alcătuită, încât să simtă ceea ce voieste el si cel ce nu întelege vorbele.

Astfel în:

“O mamă, dulce mamă, prin negură de vremi
Prin freamătul de frunze la tine tu mă chemi.”

sunetele sunt sumbre si aspre, iar în:

“Somnoroase păsărele
Pe la cuiburi se adună,”

sunetele sunt senine si clare, pe când în:

“S-a stins viata falnicei Venetii” – ele sunt de bronz.

Pentru ca să poată ajunge la această desăvârsire a formei, de care numai în putine dintre poeziile sale s-a apropiat, el trebuia să-si câstige deplină stăpânire asupra limbii în toate privintele.

Aceasta si era una din cele mai constante preocupări ale lui până în ziua, în care i s-a curmat lucrarea.”

Preluată de pe www.mihaieminescu.ro

IN MEMORIAM - AUREL TURCUȘ

AUREL TURCUȘ

( n. 3 august 1943 - 26 martie 2012) 

70 de ani de la nașterea valorosului și binecunoscutului om de cultură

valorificarea moştenirii culturale 

a lui ioachim miloia de către aurel turcuş

SINTEZĂ

Inegalabilul creator şi „restitutor” de frumos şi adevăr istoric şi, totodată (aşa cum Nicolae Iorga scria despre Ioachim Miloia, la numai 9 zile de la trecerea acestuia la cele veşnice, în necrologul dedicat marelui cărturar bănăţean şi publicat în „Neamul românesc”  la 3 aprilie 1940), „harnicul muncitor cultural care a fost – cât mă doare s-o spun!” – Aurel Turcuş şi-a început cercetările referitoare la Ioachim Miloia în anul 1972, pe când era muzeograf la Muzeul Banatului şi, în vederea sărbătoririi centenarului acestei instituţii, făcea investigaţii pentru a-i elabora monografia.

După publicarea câtorva articole, în anul 1997, în împrejurarea sărbătoririi a 60 de ani de la înfiinţarea Arhivelor Banatului, a apărut, sub auspiciile acestei instituţii – al cărei director era, pe atunci, istoricul Gheorghe Mudura – volumul Un erudit cărturar: Ioachim Miloia, în care cea mai mare parte din studii îi aparţineau lui Aurel Turcuş, acestea prefigurând monografia proiectată. Pentru cunoaşterea vieţii lui Ioachim Miloia, a fost de mare folos corespondenţa cărturarului, care se găsea în arhiva familiei, şi pe care Aurel Turcuş a grupat-o în două volume intitulate: Scrisori din Italia şi Corespondenţă, ambele apărute la Editura Eurostampa, în anul 2004 şi, respectiv, 2005, acestea cuprinzând scrisori din perioada în care Miloia şi-a făcut studiile în Italia, la Roma (1920-1927) şi respectiv din intervalul cât a fost director al Muzeului Banatului (anii 1928-1940) şi al Arhivelor Regionale Banat (pe care le-a înfiinţat în 1937 şi le-a condus până la stingerea lui din viaţă).

O etapă foarte importantă a cercetărilor dedicate lui Ioachim Miloia a debutat în anii 1998-1999, când s-a înfiinţat la Timişoara un Despărţământ al ASTREI (fondator şi preşedinte fiind, bineînţeles, Aurel Turcuş), care a primit (la propunerea mea) numele marelui cărturar. În acest cadru s-a născut volumul următor, Ioachim Miloia (1897-1940) – Viaţa şi activitatea, care a apărut la aceeaşi editură timişoreană amintită mai sus, în anul 2006. Extinzând această lucrare, Aurel Turcuş a redactat monografia Ioachim Miloia (1897-1940) – Viaţa şi activitatea. Incursiuni în operă (Banatică românească), ediţie adăugită, apărută în anul 2008 tot la Editura Eurostampa, lucrarea aceasta fiind constituită din două mari secvenţe: una consacrată vieţii şi activităţii, cealaltă – operei cărturarului. Incursiunile lui Turcuş în opera lui Ioachim Miloia sunt făcute cu multă temeinicie, cu prezentarea în detaliu a contribuţiilor ştiinţifice din domeniul culturii populare, a istoriei Evului Mediu din Banat şi a istoriei artei din această provincie românească. Prin seria de cărţi pe care Aurel Turcuş i le-a consacrat cărturarului bănăţean Ioachim Miloia, s-a înfăptuit un foarte important act de cultură, fiind adusă în actualitate complexa personalitate a marelui cărturar, contribuţiile acestuia în deschiderea unor drumuri în cercetarea trecutului cultural bănăţean, în modernizarea Muzeului Banatului şi întemeierea Arhivelor Regionale de aici, în pictarea şi restaurarea – cu profesionalism desăvârşit – a unor lăcaşe de cult din Banat.

Desigur că larga sferă de implicare socio-culturală a lui Aurel Turcuş o poate avea numai un om extrem de generos. Cei care l-au cunoscut bine şi-au dat seama că atât valoroasa, vasta şi diversificata sa operă cât şi voluntariatul lui cultural (care a fost învăluitor, revărsător de spirit şi odihnitor pentru ceilalţi) au făcut ca Aurel Turcuş să fie receptat în societate drept un Om de care s-au bucurat, se bucură şi se vor bucura întotdeauna oamenii.

 Tiberiu Ciobanu

 Impreună cu prietenul și discipolul său Tiberiu Ciobanu

 

Demnitatea Nr. 31 - iunie 2013

INVITAŢIE - „Ioan Slavici în mileniul III”

INVITAŢIE

              Marţi,  18 iunie 2013, începând cu ora 12, cu onoare vă invităm în Sala 102 a Parcului Ştiinţific şi Tehnologic TIM SCIENCE PARK Timişoara (str. Dr. Aurel Păunescu Podeanu nr. 144), unde  va avea loc deschiderea oficială a celei de-a III-a ediţii a Simpozionului Internaţional

„Ioan Slavici în mileniul III”

organizat de Fundaţia pentru Cultură şi Învăţământ „Ioan Slavici” Timişoara, Universitatea „Ioan Slavici” Timişoara, Inspectoratul Şcolar Judeţean Timiş, Liceul „Ioan Slavici” Timişoara, Liceul Teoretic „Vlad Ţepeş” Timişoara, Asociaţia Naţională Cultul Eroilor „Regina Maria” din România – filiala Timiş, Despărţământul „Ioachim Miloia” Timişoara al ASTREI, Asociaţia Culturală „Constantin Brâncuşi” Timişoara, Societatea Culturală „Patrimoniu” Timişoara, Sindicatul Independent al Învăţământului Preuniversitar Timiş - Federaţia „Spiru Haret”, Centrul de Cultură şi Artă al Judeţului Timiş, sub egida Consiliului Judeţean Timiş (cofinanţator al manifestării).

PROGRAMUL MANIFESTĂRII:

·        Ceremonialul de deschidere

·        Binecuvântarea lucrărilor simpozionului de către Prea Onoratul Părinte drd. Zaharia Pereş,  consilier cultural al Mitropoliei Banatului

·        Cuvânt de salut din partea organizatorilor

·        Prezentarea oaspeţilor şi a invitaţilor de onoare

·        Comunicări ştiinţifice în plen

·        Lansare editorială: 

o       Volumul „Ioan Slavici – Abordări literare, culturale şi biografice “, având ca autoare pe Doamna prof.dr. Eliza Ruse

o       periodicul de cultură şi educaţie „DEMNITATEA” nr. 31 ⁄ 2013

Fundaţia pentru Cultură şi Învăţământ IOAN SLAVICI

Preşedinte

Prof. univ.dr.  Titus SLAVICI

Invitație - Simpozionului Internaţional „Ioan Slavici în mileniul III”

Fundaţia pentru Cultură şi Învăţământ IOAN SLAVICI, Timişoara în colaborare cu Universitatea IOAN SLAVICI, Asociaţia Naţională Cultul Eroilor „Regina Maria” din România – filiala Timiş, Despărţământul „IOACHIM MILOIA” Timişoara al Astrei, Societatea Culturală „PATRIMONIU” Timişoara, Asociaţia Culturală CONSTANTIN BRÂNCUŞI, Timişoara,  Inspectoratul Şcolar Judeţean Timiş, Liceul Teoretic „Vlad Ţepeş”, Liceul IOAN SLAVICI,  respectiv  Centrul de Cultură şi Artă al judeţului Timiş, Sindicatul Independent al Învăţământului Preuniversitar Timiş - Federaţia „Spiru Haret”, sub egida Consiliului Judeţean Timiş, vă invită să participaţi la deschiderea oficială a celei de-a III-a ediţii a Simpozionului Internaţional"IOAN SLAVICI in milelniul III".

In vederea completarii programului

celei de-a III-a ediţii a Simpozionului Internaţional

„Ioan Slavici în mileniul III”

  care va avea loc în data de 18.06.2013 începând cu ora 12, în sala 102, la sediul Fundaţiei IOAN SLAVICI situat pe strada Dr. Aurel Păunescu Podeanu (fostă Diaconu Coresi), numărul 144.

Va rog să-mi trimiteți pe adresă de E-mail,

Va rog să-mi trimiteți pe adresa de E-mail, dumitru_mnerie@yahoo.com,  pana luni 3 iunie ora 21,00:

- confirmarea participării la Simpozion

- titlul și autorii comunicării pe care doriți să o prezentați în cadrul Simpozionului

- titlul articolului pe care doriți să fie prezentat în periodicul DEMNITATEA nr 31. 

Articolul integral - de aprox. o pagina A4, cu poza autorului și alte poze însoțitoare - trebuie trimis la aceeași adresă, pană cel tarziu sambătă 8.06.2013. 

Vă rugăm să comunicați și altor colaboratori pe care îi considerați interesați de manifestarea noastră.

Vă mulțumim pentru cooperare pentru reușita acțiunii.

Vă așteptăm cu drag.

Prof.univ. Dumitru MNERIE PhD
Mobil phone: 0040 745 521711

Sărbători liniştite

Fundația pentru Cultură și Învățămant "Ioan Slavici" - Universitatea "Ioan Slavici" - Timișoara

„SPRE MÂINE CU MUZICA CLASICĂ - CU OPERA PRINTRE ELEVI”

Demnitatea Nr.30 - Februarie, 2013