Tiberiu Ciobanu - Istoria medievală a Banatului reflectată în opera lui Ioachim Miloia

Când în 2 noiembrie 1972 am publicat, în revista „Orizont”, articolul Ioachim Miloia – un erudit muzeograf, avusesem revelaţia personalităţii învăţatului timişorean, director al Muzeului Banatului în perioada interbelică. În vara acelui an, efectuând cercetări în arhiva acestei instituţii pentru a elabora o monografie care să marcheze împlinirea a 100 de ani de activitate muzeală în metropola de pe Bega, încolţise, deja, în mintea mea gândul ca, de-a lungul timpului, să-i consacru lui Miloia o lucrare monografică în care să prezint multiplele aspecte ale complexei sale personalităţi. În răstimpul postbelic, în afară de menţionatul meu articol, în care evidenţiam o seamă de contribuţii ale lui Ioachim Miloia privind dezvoltarea muzeografiei timişorene, doar Tiberiu Moţ – pe atunci având funcţia de director al Arhivelor Statului din Timişoara – mai publicase un documentat studiu cu titlul Ioachim Miloia, apărut în volumul Figuri de arhivişti, tipărit în anul 1971, la Bucureşti.

Din păcate n-am avut parte de condiţii normale pentru efectuarea unei cercetări «bine legate», riguros planificată în timp, pentru că, până în anul 1975, a trebuit să mă ocup de întemeierea Muzeului Satului Bănăţean de la Pădurea Verde – Timişoara, apoi, lucrând în redacţiile revistei „Orizont” şi „Renaşterea bănăţeană” (până la pensionare), am fost nevoit să practic gazetăria – o îndeletnicire prin excelenţă cronofagă.

Am, însă, marea satisfacţie că niciodată nu m-a părăsit bunul gând de a efectua cercetări referitoare la viaţa şi activitatea lui Ioachim Miloia, fiind convins că el ne oferă cheia înţelegerii întregii mişcări culturale timişorene, în epoca dintre cele două războaie mondiale. Totodată, sunt bucuros că, în presa timişoreană, începând din anul 1972, am susţinut un permanent interes pentru ilustrul om de cultură, stins din viaţă la vârsta de doar 43 de ani. Îndeosebi, la împlinirea unor cifre rotunde de la naşterea şi de la moartea sa, i-am dedicat calde articole aniversare şi comemorative.

Un impuls aparte în stimularea continuării cercetărilor mele, referitoare la Miloia, mi-a dat-o alcătuirea şi publicarea, în anul 1997, la Editura Mirton din Timişoara, a volumului
Un erudit cărturar – Ioachim Miloia, apărut prin grija profesorului Gheorghe Mudura, pe atunci director al Direcţiei Judeţene Timiş a Arhivelor Naţionale ale României. Mare parte din studiile şi articolele cuprinse în acel volum îmi aparţin şi sunt în măsură să constituie jaloane semnificative pentru elaborarea unei monografii Ioachim Miloia.

După intrarea în pensie, am reuşit să-mi chivernisesc în aşa mod timpul, încât să-mi pot adânci investigaţiile ştiinţifice privind personalitatea valorosului om de cultură timişorean. I-am publicat corespondenţa – cea din Italia, din timpul studiilor universitare, fiind de o excepţională importanţă documentară –, lucrările de istoria artei bănăţene (Studii şi articole de artă, Editura Excelsior Art, Timişoara, 2007), volumul Studii de literatură şi artă universală, Editura Eurostampa, Timişoara, 2010, culegerea de Studii şi articole de istorie, Editura Excelsior Art, Timişoara, 2008, cu o introducere amplă, intitulată Ioachim Miloia, istoric al Banatului (33 pagini), trei studii în volumul Şapte personalităţi bănăţene. Contribuţii documentare, Editura Orizonturi universitare, Timişoara, 2008 (p. 62-109), monografia Ioachim Miloia (1897-1940). Viaţa şi activitatea, Editura Eurostampa, Timişoara, 2006;  monografia Ioachim Miloia (1897-1940). Viaţa şi activitatea. Incursiuni în operă, ediţie adăugită, Editura Eurostampa, Timişoara, 2008 şi în fine, ultima lucrare – Muzeografie timişoreană, Editura Eurostampa, Timişoara, 2011 –, care cuprinde o secvenţă extinsă dedicată lui Ioachim Miloia (97 pagini).

Dintr-o bogată valorizare a personalităţii lui Ioachim Miloia, se poate trage o justă concluzie, anume că despre nicio figură reprezentativă a culturii româneşti din Banat nu s-a scris atât de mult ca despre acest învăţat. Însă, am făcut o asemenea prezentare a valorificării editoriale a moştenirii culturale a lui Ioachim Miloia, pentru a ajunge la cuvenita mărturisire că o bună parte din meritele mele trebuie raportate la sprijinul pe care mi l-a dat prof. dr. Tiberiu Ciobanu, de-a lungul ultimului deceniu, când el a manifestat o atenţie absolut impresionantă faţă de memoria marelui erudit timişorean. Prin grija lui s-a constituit un cadru instituţionalizat în care sunt promovate manifestări reprezentative dedicate cunoaşterii activităţii lui Ioachim Miloia. Din iniţiativa lui Tiberiu Ciobanu, Despărţământul Timişoara al Astrei poartă numele lui Ioachim Miloia, fiind, astfel, patronat spiritual de acesta. Legată de această iniţiativă este organizarea anuală (în 25 martie, data trecerii la cele veşnice a lui Ioachim Miloia) a Manifestării cultural-religioase internaţionale, dedicată marelui cărturar şi patriot român bănăţean, numită „Per aspera ad astra”. Manifestarea se desfăşoară sub egida Consiliului Judeţean Timiş, în colaborare cu importante instituţii socio-culturale municipale, judeţene, naţionale şi chiar internaţionale.

Fără îndoială că hotărârea lui Tiberiu Ciobanu de a publica lucrarea de faţă este determinată de dorinţa autorului de a marca cinstirea memoriei lui Ioachim Miloia, cu ocazia împlinirii a 115 ani de la naştere. Studiul face parte din teza de doctorat a lui Tiberiu Ciobanu, intitulată Istoriografia românească din secolul al XIX-lea şi prima jumătate a secolului al XX-lea referitoare la Banatul medieval, context în care contribuţiile ştiinţifice ale lui Miloia, ca medievist, se reliefează cu toată pregnanţa. O caracteristică fundamentală a cercetărilor lui Miloia, de acest gen, constă în împletirea fericită a bogatelor sale cunoştinţe referitoare la începuturile istoriei artei bănăţene, cu riguroasa informaţie istorică propriu-zisă. Dintr-o asemenea viziune ştiinţifică sunt puse în lumină datarea (uneori ipotetică) monumentelor ecleziastice, precum sunt biserica medievală din Căvăran, cea din Belinţ, Mănăstirea Săraca şi vechea biserică ortodoxă din Lipova, la care se adaugă evidenţierea a numeroase caracteristici care individualizează monumentele respective. Studiul Căvăranul în Evul Mediu (O rectificare istorică) este, într-adevăr, o contribuţie ştiinţifică esenţială a lui Miloia, lămurind definitiv confuzia lui Pesty Frigyes privind existenţa districtelor Sebeş (Caransebeş) şi Căvăran, acesta din urmă fiind localizat în mod greşit de către istoricul maghiar. Tiberiu Ciobanu remarcă, pe bună dreptate, că valorosul studiu publicat de Miloia trebuie să fie inclus în cadrul bogatei bibliografii referitoare la districtele româneşti bănăţene, fapt neîntâmplat până în prezent.

Aurel Turcuş

 

Editura Eurostampa, Timişoara, 2012, 122 pagini