MĂSURA DEMNITĂŢII

Prof.univ.dr. Dumitru MNERIE

RECTOR al Universităţii IOAN SLAVICI

DEMNITATEA, în dicţionare, reprezintă calitatea de a fi demn, atitudine demnă autoritate morală, comportare demnă, vrednicie, caracter demn; prestigiu, gravitate, măreţie, destoinicie, respectiv poziţie, post, rang, treaptă, situaţie, grad mare, înaltă funcţie de stat sau într-o mare organizaţie, eventual alte definiri similare.

În toate aceste considerente despre DEMNITATE, pot fi posibile aprecieri în termeni comparativi, respectiv (prizând poate absurdul unora ... ), chiar în termeni cantitativi.

MĂSURA DEMNITĂŢII apare în multe situaţii asociată: uneia sau mai multor persoane (uneia anume, fiecăreia sau unei întregi colectivităţi), unor profesii (de medic, inginer, dascăl, ... ) funcţii publice (primar, preşedinte, judecător, ...), poziţii sociale (ţăran, muncitor, intelectual, ... ), responsabilităţi (valabil pentru toţi cei atribuiţi, care îşi percep responsabilitatea la nivelul aşteptării celorlalţi ...), originalului (în raport cu copia), unei naţiuni (ROMÂNEŞTI-îmi place! - n.a.), unor (sau anumitor) credincioşi, vremurilor (noi sau vechi), OMULUI, umanităţii, spiritului UMAN, sau chiar şi unor animale (leului, ursului brun carpatin, calului, ...) ş.a.

Totuşi, este greu de stabilit valoarea acestei MĂSURI a DEMNITĂŢII, datorită dependenţei în prea mare măsură de cei care o apreciază. Spre exemplu: “... până la limita MINIM admisibilă a ÎNDURĂRII” – după unii, “până la limita MAXIMĂ a ÎNDURĂRII”- după ceilalţi.

MĂSURA DEMNITĂŢII este considerată, într-un fel, ca şi un “PRAG al rentabilităţii”... (Dacă apar tendinţe de ne-rentabilitate, oare se mai poate negocia ? Asupra măsurii ? ... Sau asupra DEMNITĂŢII ?)

Din alte scrieri şi vorbiri se pot naşte confuzii şi în situaţiile unor aprecieri de tipul: “prea puţin DEMN”, “prea DEMN”, “mult mai DEMN”, “din ce în ce mai DEMN...”. Atunci când se propune o candidatură, se arată: “Domnul XY este cel mai DEMN de funcţia ... în cauză ...”, iar după un timp, după fapte, poate după părerea aceloraşi votanţi, “XY se dovedeşte ca fiind cel mai ne-DEMN de funcţia ocupată !” Cum de s-a schimbat măsura DEMNITĂŢII ? “... E-e-eh, nu mai e cum a fost ...” De DEMN ?

Într-un tratat de “prostologie” se prezenta şpaga, ca fiind “măsura demnităţii noastre naţionale, iar mărimea ei este direct proporţională cu ... a demnităţii personale a fiecărui contribuabil”. Bine că nu a apărut într-un tratat academic ... ca să trebuiască să ne însuşim definiţia, ... poate chiar să şi credem în ea. (Sâc! ...)

Din opera Marelui clasic ROMÂN, IOAN SLAVICI, am învăţat despre principalele virtuti morale: cumpatarea, sinceritatea, demnitatea, buna-credinţă, ... asupra eroului, scriitorul hotărându-i destinul pe măsura abaterilor de la principiile etice fundamentale.

MARA lui Slavici este femeia aprigă şi cu un acut simţ al demnitatii umane, care ia hotărârea să-i sfideze pe cei bogaţi prin avuţie. Odată cu creşterea capitalului Mara beneficiază de stima generală. Şi în MOARA CU NOROC, roman emblematic slavician, un personaj principal identifica sărăcia cu lipsa demnităţii. Dar, “măsura demnităţii” eroilor pozitivi ai lui Slavici este apreciată după atitudinea, munca, efortul depus pentru acumulările materiale şi spirituale care-i scot din sărăcie, dându-le mândria dobândirilor. Însăşi DEMNITATEA lui SLAVICI este conturată de muncă, de eforturi fără limite pentru îndeplinirea răspunderilor însuşite, asumate responsabil peste nivelul aşteptărilor. Demnitatea este asociată şi/sau implicită altor virtuţi morale exprimate personal în timpul vieţii sau prin opera sa: sinceritatea, buna-credinţă, francheţea, iubirea de adevăr, fericirea dată de iubirea de oameni şi păstrarea măsurii în toate.

Nu cred că trebuie să căutăm unităţi de măsură pentru DEMNITATE. Mihai Eminescu spunea: “Fiecare lucru poartă în sine însuşi măsura sa.” Pe de-altă parte, după André Malraux “Nu există demnitate care să nu se întemeieze pe durere”. Această durere este asemănătoare durerii facerii, sacrificiul cu nădejdea lucrului bun împlinit. Nu cred că, în legătură cu DEMNITATEA, putem umbla cu jumătăţi de măsură, nici cu “ocaua mică”. Ori eşti DEMN, ori eşti NEDEMN !

Toţi care ne-am angajat în “proiectul SLAVICI”- pentru cultură şi învăţământ”, nu precupeţim nici un efort pentru a rămâne DEMNI de răspunderea asumată, de a susţine şi promova valorile culturale româneşti, de a asigura condiţii de învăţătură, pentru cei care ni se adresează, de a căuta mereu căi şi metode de creştere a performaţelor educaţionale, la nivelul cerinţelor rezultate din mersul societăţii, aflate mereu în căutarea echilibrului şi păcii universale.

Prof.univ.dr. Dumitru MNERIE

RECTOR al Universităţii IOAN SLAVICI