marți, 9 octombrie 2012

LITERATURA DIALECTALĂ BĂNĂŢEANĂ

prof. univ. dr. Ioan Viorel BOLDUREANU

Mincea omului


Spuń-acuma şciinţa lumii cum că criélu uman
Źugecă cu opt la sută – noauă, ăla măi pogan,

Masa asta śenuşată stă ascunsă în şcătulă,
Vedz-bińe, să nu să şcie – dacă îi ori nu dăstulă –
Să n-o ploaie, să n-o ningă şî bińe să să scucească,
Caregoge mozomaină să nu o băźocurască,

Sau, măi poţ şci, că vrăunu–nărăvos prăcum un ţap–
Să-mburică şî ce-mburdă, şî rămâń cădzut în cap!…
Dar să vedz menuńa lumii: prîn sălecţîi năturale
Cum ce pomeneşci cu mincea tumna-n lumile astrale;

Dîn criél sărind o doagă ori măi mulce, geala şcie,
Tătă-nţălepśuńa minţî să amestăcă-n prostie,
Omu mic şî omu mare, fie şloampăt ori savant,
Dîntr-odată, biologic, să prăschimbă în mutant.

Ńeuronii să-mbubiţă, dau cu capu dă păreţ,
Iar mutanţî fără voie, culmea, toţ să cred poeţ:
Stând cam prost cu ńeuronii, ori fac versuri şî le cântă,
Ori că dau în gângăveală şî-n politică s-avântă,

Iar lăutaşî,-n loc să cânce, mintunaş înśep să scrie
Dă duşmani, dăspră avere, dă ńevastă-ori dă beţîie.
Măi îs şî mutanţ dîntr-ăia care să cred dă valoare,
Ei în cap nu cad vrodată, doar ca mâţa – în piśoare;

Şî să suc cum bace vântu, că politica-i îngeamnă
Când dă stânga, când dă dreapta, când dă vară, amnă 
…Io, vorbind dă una-alta, sîmt în cap cum ńeuronii
Mi să bicuşă întruna, năstăviţ prăcum strîgonii.

D-aia găt cu tătă graba, că numa dă asta-m pasă:
Să nu-m crepe ńeuronii şî s-aźung bińe acasă,
Că altfel, ca fiecare, pierdzând dzîlnic un proţănt,
Mă pomen mutant dîntr-ăia dă hârcon în Parlament


Poşmândra morţî

Baş dă Pătru Chira


Bace Moarcea la fereastră
Măi să-m spargă şolocatu
Ş-o întrabă pă ńevastă:
„Unge ţî s-o dus bărbatu?!?

Că-l tăt caut d-o lună-ntragă
În zădari – nu-i dă găsît;
L-o ascuns în pod vo babă,
Ori pământu l-o-nghiţît!?…”

„L-ai căutat şî la căfană,
Poace doarme-n şanţ la Gropi,
Ori s-o dus prî la vro nană
Să-l dăscânce dă giochi…”

Ş-o pornit Moarcea urâtă
Să mă cauce măi dăparce
Cu spinarea gârbovită
Şî c-o coasă lungă-n space.

M-o găsît săpând grinţaiu,
Morśelit şî plin dă prau.
M-o pricit: „Gata-i cu traiu,
Spală-ce, c-am să ce iau!”

„Stăi un pic, să-m găt răchia
Care m-o ugit în vas,
Că-i păcat, bat-o pustîia,
Altorá cúmva s-o las!”

„Ia să gust!”–îm dzîsă Moarcea–
Şî i-am dat o dămiźană
Ca să-i fac şî Morţî parcea
Şî să-m fie dă pomană.

„Gust – să-nśapă vesălia!”
Baş aşa cum scrie Carcea,
Când gătat-am cu răchia
Mă-mbătai şî io, şî Moarcea…
***
Adz – dă ploaie ori dă ninźe –
Cântă dzîlili dîn laută,
Iară Moarcea bea dă stînźe…
Şî d-atunś nu mă măi caută!



Dar Moarcea s-o prăntors



Mă-ntâlnii cu Moarcea iară
Cear în câmp – la iarbă verge,
însă ea,-ntorcându-ş capu,
Să făcu niś că mă vege.

O salut – baş ca la carce –
Ca pră hăl măi fain dîn goşci:
„Sărbus, preafrumoasă Moarce,
O’ nu vrei să mă cunoşci?!?

Io mi-s ăl cu vesălia
Dîn grăgina cu poveşci,
Cărui i-ai băut răchia
Ş-ai zuitat să i-o plăceşci…”

Moarcea-atunś ş-o pus ochieţî
Şî-n bucfariu ei ăl gros
M-o căutat prîntră toţ clienţî, 
Însă fără dă folos…

„Dzău că nu ce văd pră listă
– Şî baş asta n-ar fi bai –
Dar mă-ntrăb, că mi-s cam tristă,
Cu răchia cum măi stai?”

„Prîntru cińe-ntădăuna
Am o dămiźană-n pod,
Până iar s-o coaśe pruna
(Dă or pringe prunii rod…)

Am în taşcă o uiagă
Śe ţ-o dau iar, ca să scap,
Că io, într-o noapce-ntragă,
Băgai doauă-tri în cap!”

„Uiuiu!” – Moarcea hureadză,
Dau s-o ţuc, dar ea, sfioasă,
Ori dă frică, ori dă groază
S-o pitulat după coasă,

S-o zmâcnit ş-o luă la fugă…
„Sărbus, Moarce, śe să-ţ fac?!?
Ce pofcesc să-m viń la rugă
Dă Sâmpetru… prăst-un veac!”

Glosar: să bicuşă – se hărjonesc; mă bâzgoi – mă holbez; boconś – bocanci; buhari – catastif, registru; bunduzând – tulburând; buragă – ceaţă; să să cănune – să se jeluiască; criel – creier; fras – apoplexie; furtare – sferturi; ghinţari – dentist; grinţai – verdeţuri; hârcon – sforăie; îmbubiţă – întărâta; meduţân – leac; mozomamă – momâie; ochieţ – ochelari; pogan – năprasnic, din belşug; rugă – nedeie; śenuşat – cenuşiu; sloieţ – ţurţur; aş ugi – aş rămâne; să să zbiduie – să se ivească; źinźana – gingia; zârţă – ochelari; s-o zmâcnit – s-a zmucit; źuiesc – izbutesc; 


prof. univ. dr. Ioan Viorel BOLDUREANU

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu